Claudiu Ciavin - Amintiri din (auto)”izolare”

Am fost în stare de urgență, izolare, carantină sau cum o fi.

Nu m-am gândit niciodată că, un lucru atât de mic, nesemnificativ ca dimensiune, ca prezență, poate produce un dezechilibru atât de mare în aproape toate societățile lumii, cu toate că am un background medical.

E adevărat, lumea s-a confruntat de-a lungul istoriei cu situații similare, însă, acum, ne gândeam că, poate, suntem ceva mai pregătiți și că am înțeles din experiențele trecute ceva.

De fapt, pentru o astfel de experiență nu te poți pregăti. Așa m-a găsit și pe mine această perioadă prin care trecem acum.

Îmi aduc aminte că, a fost într-o zi de 26 februarie, zi în care eram împreună cu Alex pe teren în Timișoara, când a început totul. În România fusese confirmat primul caz.

Am învățat cum aș putea, culmea, ca om eminamente „de teren”, să lucrez de acasă.

Am învățat cum ar fi ca cei doi copii ai noștri să aibă parte de cea mai mare „vacanță” a lor, dar de data asta să fie total neplanificată și nelegată de a noastră, a părinților.

Sunt multe aspecte pozitive ale acestei întâmplări: e timpul petrecut în familie, sunt momentele în care poți să acorzi atenția și timpul cuvenite celor dragi, familiei, și iată cum repet acest cuvânt la care revenim în situații dificile.

Deși întotdeauna am preferat comunicarea față în față, în perioada asta, discutând cu medicii, clienții noștri dragi, am constatat că telefonul poate fi un instrument de apropiere între oameni, prin faptul că timpul acordat discuțiilor a fost de multe ori mai mare decât cel din întâlnirile de la cabinet.

Mai mult, discuțiile au fost în majoritatea lor unele cordiale, chiar cu unii din cei pe care îi știam mai greu abordabili.

Cine s-ar fi gândit că medicii, mulți dintre ei, vor fi disponibili pentru noi acum mai mult decât în alte vremuri normale.

Cu bucurie constat că și comunicarea cu colegii este parcă mai strânsă acum, deși o vreme nu ne-am întâlnit decât virtual.

Și discuțiile din Teams aduc idei și mai ales soluții, care și-au dovedit și își vor dovedi utilitatea.

Eu cred că după trecerea acestei situații, nu știu cum să-i zic, vom constata modificări în relațiile interumane și eu cred că vor fi în sens pozitiv.

Și vom învăța să apreciem acele lucruri atât de nesemnificative în mod curent, dar care devin atât de importante atunci când lipsesc. Eu asta am făcut în această perioadă. E o perioadă care te îndeamnă poate mai mult la introspecție.

Până la urmă, auzind și văzând în mod obsesiv, repetitiv, aceeași sintagmă, ne trezim rostind-o și noi în mod poate involuntar:

ÎMPREUNĂ VOM TRECE ȘI PESTE ASTA!

Claudiu Ciavin, Reprezentant Medical