Mădălina Toghia - Jurnalul meu la vreme de pandemie

Realitatea, aşa cum o ştiam, s-a schimbat aproape peste noapte. Se schimbă şi un mod de viaţă. 

În vremea pandemiei, pentru cei mai privilegiați dintre noi, munca se mută în propriile sufragerii sau în dormitoare. Este mai mult de o lună de când compania noastră a decis să lucrăm de acasă.

Disciplina muncii este, dintr-odată, în mâinile noastre. Ești responsabil pentru propriul program și propria disciplină. Doar că responsabilitatea pentru propria disciplină poate deveni o grea provocare, dacă suntem obișnuiți să ne facă altcineva programul.

Personal, disciplina autoimpusă mi se potrivește. Pentru mine, munca de acasă e un prilej să mă concentrez mai bine pe ceea ce am de făcut. E liniște, nu sunt întreruptă, nu pierd timp pe drum. Sunt și norocoasă: fiul meu este student și, deși învață și el de acasă - avem suficient spațiu, astfel încât să nu ne deranjăm unul pe celălalt, iar pisicuța noastră e foarte cuminte! :)

Altfel, prefer munca la birou alături de colegii mei minunați. Să fiu printre ei îmi dă o energie bună; parcă orice problemă se rezolvă mai repede, glumim și râdem mult. O facem și acum; grație tehnologiei, la nevoie, ne întânim acum on-line.

Poate credeți că exagerez, dar sunt fericită! Mi-am organizat toată activitatea, mă trezesc în fiecare dimineață ca și cum aș merge la birou, mă spăl, mă îmbrac, iau micul dejun, mă bucur de liniștea de afară, de soare, de verdele crud și proaspăt al primăverii și cum se aud păsările, iar la ora 9:00 intru în “birou”, mă așez la laptop și încep lucrul, care continuă - cu mici pauze de mișcare și una de masă - până la ora 19:00.

În aceste momente, de izolare, când poți sta liniștit de vorbă cu tine, îți dai seama câte ședințe și întâlniri se pot rezuma la un e-mail sau un apel telefonic. Poți să înțelegi cu ușurință, din unele aspecte, ce zace în anumiți oameni. Această pandemie îți dă timp. Timp să gândești limpede. Timp să cântărești deciziile ulterioare pe care le vei lua. Timp să nu acționezi din impuls. Timp să înțelegi cât de puternic ești și că poți.

Mă gândesc la această pandemie ca la o provocare. Pentru fiecare dintre noi. Și este una diferită de orice altă provocare. O provocare care - fie va lăsa o rană (mai mult sau mai puțin) adâncă, fie o lecție învățată. Poate ambele. Sau poate “o notă de plată” pe care trebuie să o achităm împreună indiferent de rasă, nivel social și valorile pe care le împărțim.

Cred cu tărie că având multă grijă și acționând cu responsabilitate față de noi și cei din jur vom trece vii și nevătămați peste această provocare.

Mădălina Toghia, Manager Asigurarea Calității și Relații cu Autoritățile