Alexandru Oros - Jurnal Covid-19

Preambul

Anul 2020 începuse foarte promițător. Am chefuit cu prietenii noștri, copiii erau bine, sănătoși și nepoții la fel. Aveam chef de lucru, iar obiectivele de la serviciu erau realizabile. În firmă, la nivel de HQ au avut loc schimbări mari. Un nou CEO, un nou Director Regional…și toți au năvălit peste noi cu dorința de a ne cunoaște. Îmi planificasem toate activitățile pe 6 luni în avans și mă țineam de plan. Terminasem cu ședințele zonale și începusem vizitele în teren la Baia Mare, Timișoara, Cluj-Napoca și Iași. De la știri știam că în China a izbucnit o viroză necunoscută și că erau și decese raportate, iar mai nou această viroză începuse să facă ravagii în Italia. Eram la Iași când știrile anunțau că și la noi urmează să fie luate măsuri de neimaginat, izolare la domiciliu, interzicerea adunărilor și deplasărilor, închiderea școlilor și trecerea la munca de acasă! Mă gândeam să ajung acasă să nu mă trezesc blocat în Iași. Am ajuns acasă în 13 martie, iar din 14 martie și la noi în firmă s-a decis să ne izolăm fiecare la domiciliu și să trecem la munca de acasă. Și așa a început calvarul…work from home!

Capitolul 1. Colac peste pupăză

Dacă pentru unele poziții din organigramă era clar că nu sunt probleme privind work from home (ex. call centre, contabilitate), pentru field force trebuia să găsim urgent obiectul muncii. Ne-am organizat pe teams și am început să planificăm și să facem multiple întâlniri de e-coaching, e-learning, e-testing, e-presenting, e-meeting, e-training. După cum vedeți totul este cu “e” și asta a trebuit modificat și în CRM-EWA. Prezentul “e” a pus deocamdată pe tușă pe “F2F”! Telephone calls a devenit activitatea nr. 1 de promovare și de menținere a unei relații cu clienții. Și uite așa nu mai m-am dezlipit de laptop toată ziua, al dracului de aparat îmi mănâncă viața, cu el lucrez, cu el îmi petrec cel mai mult timp din zi, el îmi asigură venitul…Nu-mi place, dar vorba aia din armata “dacă-i musai cu plăcere”!

Nu pot să trag concluzii pertinente privind impactul în business-ul nostru a lipsei fizice din teren. E prematur, iar efectele promovării clasice sunt remanente. În restul zilei, stau în casă, mai discut cu Delia, soția mea, mă mai joc cu Alex, nepotul meu. De ieșit am mai fost la cumpărături, iar zilnic plimb câinele. Noroc cu casa, mai ieșim în curte și cu grădina unde vedem cum s-a instalat insidios primăvara. Mi-e dor de un taifas față-n față cu prieteni, colegi, oameni! Mi-e dor de condus mașina pe drumurile țării, de hoteluri, restaurante, cafenele, cabinete…Mi-aduc aminte de cuvintele unui prieten “biroul tău e țara”, iar acum unde e? Colac peste pupăză, am mai ținut și un e-training cu Inspires unde viziunea este digitizare-digitalizare, disrupția Covid-19 începutul unei noi ere?!

Nu-mi place! Îmi vreau viața înapoi! Nu mă tem, am gânduri amestecate…rămân optimist!

Epilog. Un dezastru perfect reglementat

Azi am împlinit 81 de ani, și am primit cadou un măr adevărat de la comunitate! Tot azi, președintele a anunțat că tot a doua duminică din lună avem voie să ne deplasăm pe jos între orele 3 a.m și 4:30 a.m pe o distanță de maxim 2 km. Ce bucurie! Noroc că stăm aproape de cimitir și va putea veni și pe la mine cineva drag, când va fi să fie…Ce să vă mai spun: “mi-e dor de-o savarină!”

Alexandru Oros, Manager Coordonator Naţional